spune

Spune-mi, te rog… Spune-mi tu, gandule, ceea ce nu indraznesc sa rostesc eu. Spune-mi ca dupa fiecare cazatura, trebuie sa ma ridic si sa imi sterg mainile de praf. Spune-mi cand zambesc ca uneori, mi-e zambetul amar. Spune-mi ca mintea mi-e imprastiata in casa, pe strazi, printre claxoane, printre pasii lor grabiti. Spune-mi sa nu mai tac, cand eu vreau sa tip. Spune-mi sa incetinesc, pentru ca eu vreau sa o iau la fuga. Spune-mi ca poate somnul le sterge pe toate si ca a doua zi, o voi lua de la capat. Spune-mi sa nu ma pierd in iluzii si nici amintiri uitate. Spune-mi… Sa nu mai alerg. Sa ma opresc si sa ma uit in jur.